Consiliul Europei

Adoptată în 1993 de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei

1. Adunarea readuce în discuţie Recomandările sale 1134 (1990) si 1177 (1992) si Directivele nr. 456 (1990) si 474 (1992) cu privire la drepturile minorităţilor. În cele doua texte adoptate în 5 februarie 1992, ea cerea Comitetului Miniştrilor:

  1. să încheie în timpul cel mai scurt lucrările în curs pentru elaborarea unei Carte a limbilor regionale sau minoritare, si sa facă tot ce-i sta în putere pentru o punere în practica rapida a Cartei;
  2. ii. să elaboreze un protocol adiţional asupra drepturilor minorităţilor la Convenţia europeana asupra Drepturilor Omului;
  3. iii. să creeze pentru Consiliul Europei un instrument de mediere adecvat.

2. Adoptând, în 22 iunie 1992, Carta Europeana a limbilor regionale sau minoritare – o convenţie a Consiliului Europei, Comitetul Miniştrilor a dat satisfacţie Adunării asupra primului dintre aceste puncte. Carta, care va trebui sa se afle la baza legislaţiei din statele membre, va putea, în acelaşi timp, sa ghideze alte state în cazuri dificile si delicate.
3. Rămâne de îndeplinit punerea rapida în practica a acestei carte. Este încurajator faptul ca, după propunerea sa spre semnare, în 5 noiembrie 1992, 11 state membre ale Consiliului Europei au semnat-o. Dar trebuie mers mai departe.

4. Adunarea lansează, deci, un apel statelor membre care n-au semnat încă aceasta Carta, sa o facă, si tuturor sa o ratifice în regim de urgenta, acceptând cea mai mare parte a clauzelor sale.
5. Adunarea îşi rezervă dreptul de a reveni, cu o ocazie ulterioara, asupra problemei instrumentului de mediere adecvat al Consiliului Europei, a cărei creare a propus-o;
6. Ea a fost informata despre mandatul acordat de Comitetul Miniştrilor Comitetului director pentru drepturile omului si Comitetului sau de experţi pentru protecţia minorităţilor naţionale si doreşte sa-si aducă sprijinul sau total pentru aceste lucrări si sa le promoveze activ.
7. Prin introducerea în Convenţia europeana a Drepturilor Omului a anumitor drepturi ale persoanelor aparţinând unei minorităţi, aceste persoane, ca si organizaţiile abilitate pentru a le reprezenta, ar putea beneficia de caile de recurs propuse de Convenţie, cu deosebire dreptul de a adresa plângeri Comisiei si Curţii europene pentru drepturile omului.
8. În consecinţă, Adunarea recomanda Comitetului Miniştrilor sa adopte un protocol adiţional la Convenţia europeana a Drepturilor Omului, cu privire la drepturile minorităţilor naţionale, inspirându-se din textul figurând mai jos, care face parte integranta din prezenta recomandare.
9. Cum aceasta problema este de o extrema urgenta si una din cele mai importante din cele aflate actualmente în atenţia Consiliului Europei, Adunarea recomanda, de asemenea, Comitetului Miniştrilor sa accelereze calendarul lucrărilor pentru a permite summit-ului şefilor de stat si de guvern (Viena, 8 – 9 octombrie 1993) sa adopte un protocol asupra drepturilor minorităţilor naţionale si sa-l deschidă semnării cu aceasta ocazie.
Propunere de protocol adiţional la Convenţia pentru salvgardarea Drepturilor Omului si a libertăţilor fundamentale privind persoanele aparţinând minorităţilor naţionale

Preambul
Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentului Protocol,
1. Considerând ca diversitatea popoarelor si a culturilor este o sursa esenţiala de bogăţie si de vitalitate a civilizaţiei europene;

2. Considerând contribuţia importanta a minorităţilor naţionale la diversitatea culturala si la dinamismul statelor europene;

3. Considerând ca recunoaşterea drepturilor persoanelor aparţinând unei minorităţi naţionale în interiorul unui stat si protecţia internaţionala a acestor drepturi sunt singurele susceptibile sa pună capăt înfruntărilor etnice si sa contribuie astfel la garantarea dreptăţii, democraţiei, stabilităţii si pacii;

4. Considerând ca este vorba de drepturi pe care orice persoana le poate exercita, atât individual cât si în asociere cu altele;

5. Considerând ca protecţia internaţionala a drepturilor minorităţilor naţionale este o componenta esenţiala a protecţiei internaţionale a drepturilor omului si, ca atare, un domeniu al cooperarii internaţionale;

Au convenit asupra a ceea ce urmează:

Titlul 1 – Definiţie

Art.1
În cuprinsul acestei Convenţii,(1) expresia “minoritate naţională” desemnează un grup de persoane dintr-un stat, care:

a) locuiesc pe teritoriul acestui stat si îi sunt cetăţeni;

b) întreţin legaturi vechi, profunde si durabile cu acest stat;

c) prezintă caracteristici etnice, culturale, religioase sau lingvistice specifice;

d) sunt suficient de reprezentative, chiar fiind puţin numeroase fata de restul populaţiei acestui stat sau a unei regiuni a acestuia;

e) sunt animate de voinţa de a păstra împreuna ceea ce reprezintă identitatea lor comuna, cu deosebire cultura, tradiţiile, religia sau limba lor.

Titlul 2 – Principii generale

Art. 3

1. Apartenenţa la o minoritate naţională reprezintă libera opţiune a persoanei.

2. Nici un dezavantaj nu trebuie sa rezulte din alegerea acestei apartenenţe, sau din renunţarea la aceasta opţiune.

Art. 3

1. Orice persoana aparţinând unei minorităţi naţionale are dreptul sa exprime, sa păstreze si sa dezvolte în deplina libertate identitatea sa religioasa, etnica, lingvistica şi/sau culturala, fără sa fie supusa contra voinţei sale la nici o tentativa de asimilare.

2. Orice persoana aparţinând unei minorităţi naţionale poate sa-si exercite drepturile si sa se bucure de acestea individual sau în asociere cu alţii.

Art. 4

Orice persoana aparţinând unei minorităţi naţionale are dreptul la egalitate în fata legii. Orice discriminare întemeiata pe apartenenţa unei persoane la o minoritate naţionala este interzisa.

Art. 5

Modificări deliberate în compoziţia demografica a regiunii de implantare a unei minorităţi naţionale, în detrimentul acesteia, sunt interzise.

Titlul 3 – Drepturi materiale

 

Art. 6

Toate persoanele aparţinând unei minorităţi naţionale au dreptul de a crea propriile lor organizaţii, inclusiv partide politice (2).

Art. 7

1. Orice persoana aparţinând unei minorităţi naţionale are dreptul de a utiliza liber limba sa materna în mod privat ca si in public, atât oral cât si în scris. Acest drept se aplica si utilizării limbii minoritare în publicaţii si în domeniul audio-vizualului.

2. Orice persoana aparţinând unei minorităţi naţionale are dreptul de a folosi numele si prenumele sale în limba materna si are dreptul la recunoaşterea oficiala a numelui si prenumelor sale.

3. În regiunile cu implantare substanţiala a unei minorităţi naţionale, persoanele aparţinând acestei minorităţi au dreptul sa utilizeze limba materna în contactele lor cu autorităţile administrative, ca si în procedurile în fata tribunalelor si instanţelor juridice.

4. În regiunile cu implantare substanţiala a unei minorităţi naţionale, persoanele aparţinând acestei minorităţi au dreptul la prezentarea în limba lor a denumirilor locale, însemnelor, inscripţiilor si altor informaţii analoge expuse vederii publice. Aceasta nu poate împiedica autorităţile locale de a afişa informaţiile menţionate mai sus în limba (sau limbile) oficiala (oficiale) ale statului.

Art.8
1. Orice persoana aparţinând unei minorităţi naţionale are dreptul de a învaţă limba sa materna si de a primi învăţătură în limba materna într-un număr adecvat de scoli si aşezăminte de învăţământ public si de educaţie, a căror localizare trebuie sa tina cont de repartiţia geografica a minorităţii.

2. Persoanele aparţinând unei minorităţi naţionale au dreptul de a crea si de a administra propriile lor scoli si aşezăminte de învăţământ si de educaţie în cadrul sistemului juridic al statului.

Art. 9

În caz de violare dovedita a drepturilor protejate prin prezentul Protocol, orice persoana aparţinând unei minorităţi naţionale, sau organizaţie reprezentativa a unei minorităţi naţionale, are dreptul la un recurs efectiv în fata unei instanţe a statului.

Art. 10

Orice persoana aparţinând unei minorităţi naţionale are dreptul, cu strictul respect al integrităţii teritoriale a statului, de a avea contacte libere si fără piedici cu locuitorii unei alte tari cu care aceasta minoritate împărtăşeşte caracteristici etnice, religioase sau lingvistice, sau o identitate culturala.

Art. 11

În regiunile unde sunt majoritare, persoanele aparţinând unei minorităţi naţionale au dreptul de a dispune de administraţii locale autonome adecvate sau de un statut special, corespunzător situaţiei istorice si teritoriale specifice si conforme cu legislaţia naţională a statului.

Titlul 4 – Condiţii de punere în practica a Protocolului

 

Art. 12

1. Nici una din dispoziţiile prezentului Protocol nu poate fi interpretata ca limitând sau restrângând un drept individual, al unei persoane aparţinând unei minorităţi naţionale sau un drept colectiv al unei minorităţi naţionale, inserat în legislaţia statului contractant sau într-un acord internaţional la care acesta din urma este parte.
2. Masurile luate cu scopul expres de a proteja minorităţile naţionale, de a favoriza dezvoltarea lor specifica si de a le asigura egalitatea în drepturi si tratament cu restul populaţiei în domeniile administrativ, politic, economic, social, cultural si altele, nu vor fi considerate ca discriminatorii.

Art. 13

Exercitarea drepturilor si libertăţilor enunţate în acest Protocol se aplica integral persoanelor aparţinând unui grup majoritar în cadrul statului, dar minoritar într-una sau mai multe din colectivităţile sale teritoriale sau regionale.

Art. 14

Exercitarea drepturilor si libertăţilor enunţate în acest Protocol nu va limita îndatoririle si responsabilităţile care decurg din cetăţenie. Totodată, aceasta exercitare nu poate fi supusa decât formalităţilor, condiţiilor, restricţiilor sau sancţiunilor prevăzute de lege si necesare într-o societate democratica, securităţii naţionale, integrităţii teritoriale sau a siguranţei publice, apărării ordinii si prevenirii crimei, protejării sănătăţii sau moralei ori protejării drepturilor si

libertăţilor altei persoane.

Titlul 5 – Dispoziţii finale

 

Art. 15

Nici o derogare de la titlul art. 15 al Convenţiei nu este autorizata prin prevederile prezentului Protocol, cu excepţia art. 10 al acestuia.

Art. 16

Nici o rezerva nu este admisa prin dispoziţiile prezentului Protocol referitor la Art. 64 al Convenţiei.

Art. 17

Statele părţi considera Art. 1-11 ale prezentului Protocol ca articole adiţionale la Convenţie si toate dispoziţiile Convenţiei se aplica în consecinţă.

Art. 18

Prezentul Protocol este deschis semnării statelor membre ale Consiliului Europei, semnatare ale Convenţiei. El va fi supus ratificării, acceptării sau aprobării. Un stat membru al Consiliului Europei nu va putea ratifica, accepta sau aproba prezentul Protocol fără a fi ratificat, simultan sau anterior, Convenţia. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau aprobare vor fi depuse la Secretarul General al Consiliului Europei.

Art. 19

1. Prezentul Protocol va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează datei în care cinci state membre ale Consiliului Europei îşi vor fi exprimat consimţământul de a fi părţi la Protocol, conform cu dispoziţiile Art. 18.

2. Pentru oricare stat membru care îşi va exprima ulterior consimţământul de a fi parte la Protocol, acesta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează datei depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.

Art. 20

Secretarul General al Consiliului Europei va notifica statelor membre:

a. orice semnătură;

b. depunerea oricărui instrument de ratificare, acceptare sau aprobare;
c.  orice data de intrare în vigoare a prezentului Protocol;

d.  orice alt act, notificare sau comunicare având legătură cu prezentul Protocol.

Întocmit la Strasbourg, în ….. , în franceza si engleza, ambele texte fiind autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhiva Consiliului Europei. Secretarul General al Consiliului Europei va transmite o copie autentificata fiecărui stat membru.