Evenimente

Există o mulţime de poveşti pe care nu le vom mai afla niciodată, oricât de adevărate sau motivante ar fi, dar sunt încă destule poveşti care pot deveni nemuritoare printr-un ghid.
 

Proiectul “Conexiuni interculturale – tinerii îşi redescoperă moştenirea culturală”, derulat de Asociaţia Cazanele Dunării din Eşelniţa, judeţul Mehedinţi, în parteneriat cu Departamentul pentru Relaţii Interetnice – Guvernul României şi finanţat prin Mecanismul Financiar SEE 2009 – 2014 (grant oferit de Norvegia, Islanda, Lichtenstein şi Guvernul României), va include şi realizarea unui ghid multicultural care va imortaliza oameni de pe Clisura Dunării şi poveştile lor despre viaţă, cultură, istorie.

Sviniţa, un sat preponderant sârbesc de pe malul Dunării, aflat la 48 de km de Orşova, este plin de astfel de poveşti care abia aşteaptă să fie redescoperite şi de oameni dornici să le transmită mai departe. Cinci tineri participanţi la acest proiect, plecaţi recent în cercetare culturală în zona Sviniţa, i-au ascultat cu emoţie şi curiozitate pe localnici, au pus întrebări, au făcut fotografii. Prima poveste aflată a fost despre strămutarea satului atunci când s-a construit hidrocentrala Porţile de Fier, o drama încă vie în conştiinţa mai multor sate de pe Clisura Dunării.
 

“A fost o perioadă îngrozitor de grea. Iniţial ne-au mutat în barăci care au funcţionat cam 2 ani. A fost foarte greu să construieşti 400 de case într-o vară”, a spus Nicolae Marghescu, profesor timp de 52 de ani la şcoala din sat, acum pensionar. A fost primul povestitor cu care echipa de cercetare a proiectului a intrat în contact în acest al doilea schimb derulat în Sviniţa cu sprijinul financiar al partenerului, “Departamentul pentru Relaţii Interetnice – Guvernul României”.
 

Îmbrăcat elegant (cu cămaşă şi pantalon de stofă), domnul profesor de limba română şi franceză, aşezat pe fotoliu între cărţi în biblioteca sa, părea coborât din alte vremuri. Vorbea cald, coerent şi cu o memorie teribilă a unor fapte mai bătrâne decât el însuşi.
 

Sviniţa păstrează însă nu doar aminitirea strămutării, ci şi multe legende şi întâmplări generate de acel moment. Viceprimarul satului, Nicolae Ilici, povesteşte cum în muntele Trescovăţ bătrânii spuneau că turcii ar fi ascuns o comoară ce a fost îndelung căutată de-a lungul timpului. “Eram mai tineri, actualul primar vine la mine şi îmi cere binoclul. I-am dat binoclul şi s-a dus cu o călăuză, un om mai bătrân. Şi, când erau pe dealul vis-à-vis de Trescovăţ, moşul i-a arătat o gaură care zicea că ar fi intrarea în peştera cu comoara. Când s-au apropiat însă de acel loc, moşul zice: “Nu mai e gaura! Dracul a luat gaura!” Viceprimarul, un om vesel cu ochi luminoşi, râde cu poftă încheind întâmplarea.
 

Sviniţa mai are o mulţime de alte poveşti şi de amintiri spuse de oameni frumoşi care, alături de cele culese din Eşelniţa, Eibenthal, Orşova, vor fi incluse în “Povestea din spatele poveştilor”, un ghid ce va promova aria multiculturală a Clisurii Dunării.
4

3

2

1

Schimburi culturale decembrie

Leave a comment