Organizația Națiunilor Unite

Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor
formelor de discriminare rasială

Document ONU adoptat în 1965, intrat în vigoare în 1969, la care România a aderat în 1970.

Statele-părţi la prezenta convenţie,
considerând că la baza Cartei Naţiunilor Unite stau principiile demnităţii şi egalităţii tuturor fiinţelor umane şi că toate statele membre s-au angajat să acţioneze atât împreună cât şi separat, în cooperare cu Organizaţia pentru înfăptuirea unuia din scopurile Naţiunilor Unite, anume de a dezvolta şi încuraja respectarea universală şi efectivă a drepturilor omului si a libertăţilor fundamentale pentru toţi, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie,
considerând ca Declaraţia universală a drepturilor omului proclamă ca toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi şi că fiecare poate să se prevaleze de toate drepturile şi de toate libertăţile care sunt enunţate în declaraţie, fără nici o deosebire, mai ales de rasă, de culoare sau de origine naţională,
luând în considerare ca toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au dreptul la o protecţie egală a legii împotriva oricărei discriminări şi împotriva oricărei incitări la discriminare,
considerând că Naţiunile Unite au condamnat colonialismul şi toate practicile de segregaţie şi de discriminare care îl însoţesc, sub orice formă şi în orice loc ar exista, şi că Declaraţia cu privire la acordarea independenţei ţărilor şi popoarelor coloniale, din 14 decembrie 1960 (Rezoluţia 1514 (XV) a Adunării generale) a afirmat şi a proclamat în mod solemn necesitatea de a i se pune capăt în mod rapid şi necondiţionat,
considerând că Declaraţia Naţiunilor Unite privind eliminarea tuturor for¬melor de discriminare rasială, din 20 noiembrie 1963 (Rezoluţia 1904 (XVIII) a Adunării generale), afirmă în mod solemn necesitatea de a se elimina rapid toate formele şi toate manifestările de discriminare rasială în toate părţile lumii şi de a se asigura inţelegerea şi respectarea demnităţii persoanei umane, convinse că orice doctrină de superioritate bazată pe diferenţierea dintre rase este falsă din punct de vedere ştiinţific, condamnabilă sub raport moral, injustă şi periculoasă din punct de vedere social şi că nimic nu ar putea să justifice, oriunde ar fi. discriminarea rasială, nici în teorie, nici în practică, reafirmând că discriminarea între fiinţele umane pentru motive de rasă, culoare sau origine etnică este un obstacol în calea relaţiilor paşnice de prie¬tenie între naţiuni, fiind susceptibilă să tulbure pacea şi securitatea popoare¬lor, precum şi coexistenţa armonioasă a persoanelor în sânul aceluiaşi stat, convinse că existenţa barierelor rasiale este incompatibilă cu idealurile oricărei societăţi umane,
alarmate de manifestările de discriminare rasială care există încă în unele regiuni ale lumii şi de politica unor guverne bazată pe superioritate sau ură rasială, cum este politica de apartheid, de segregaţie sau de separaţie, hotărâte să adopte toate măsurile necesare pentru eliminarea rapidă a tuturor formelor şi a tuturor manifestărilor de discriminare rasială, să prevină şi să combată doctrinele şi practicile rasiste spre a favoriza buna înţelegere între rase şi a edifica o comunitate internaţională eliberată de orice forme de segregaţie şi de discriminare rasială,
ţinând seama de Convenţia privind discriminarea în materie de angajare şi de profesie, adoptată de Organizaţia Internaţională a Muncii în 1958, şi de Convenţia privind lupta împotriva discriminării în domeniul învăţământului, adoptată de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru educaţie, ştiinţă şi cultură în 1960,
dornice să pună în aplicare principiile enunţate în Declaraţia Naţiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială şi să asigure cât mai repede posibil adoptarea măsurilor practice în acest scop,
au convenit asupra celor ce urmează:

PARTEA ÎNTÂI

ARTICOLUL 1

1. În prezenta convenţie, expresia „discriminare rasială” are în vedere orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă întemeiată pe rasă, culoa¬re, ascendenţă sau origine naţională sau etnică, care are ca scop sau efect de a distruge sau compromite recunoaşterea, folosinţa sau exercitarea în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în domeniile politic, economic, social şi cultural sau în oricare alt domeniu al vieţii publice.
2. Prezenta convenţie nu se aplică deosebirilor, excluderilor, restricţiilor sau preferinţelor stabilite de către un stat-parte la convenţie, după cum este vorba de cetăţenii săi sau de străini.
3. Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu poate fi interpretată ca afectând, în vreun fel, dispoziţiile legislative ale statelor-părţi la convenţie, în ceea ce priveşte naţionalitatea, cetăţenia sau naturalizarea, cu condiţia ca aceste dispoziţii să nu fie discriminatorii faţă de o anumită naţionalitate.
4. Măsurile speciale luate cu singurul scop de a se asigura cum se cuvine progresul unor grupuri rasiale sau etnice sau unor indivizi având nevoie de protecţia care poate fi necesară pentru a le garanta folosinţa şi exercitarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în condiţii de egali¬tate nu sunt considerate ca măsuri de discriminare rasială, cu condiţia totuşi ca ele să nu aibă drept efect menţinerea de drepturi distincte pentru grupuri rasiale diferite şi ca ele să nu fie menţinute în vigoare după realizarea sco-purilor pentru care au fost adoptate.
ARTICOLUL 2

1. Statele-părţi condamnă discriminarea rasială şi se angajează să con¬tinue, prin toate mijloacele potrivite şi fără întârziere, o politică menită să eli¬mine orice formă de discriminare rasială, să favorizeze înţelegerea între toate rasele şi în acest scop:
a) fiecare stat-parte se angajează să nu recurgă la acte sau practici de discriminare rasială împotriva unor persoane, grupuri de persoane sau instituţii şi să facă în aşa fel încât toate autorităţile publice şi instituţiile publice, naţio¬nale şi locale, să se conformeze acestei obligaţii;
b) fiecare stat-parte se angajează să nu încurajeze, să nu apere şi să nu sprijine discriminarea rasială practicată de vreo persoană sau organizaţie, oricare ar fi ea;
c) fiecare stat-parte trebuie să ia măsuri eficace pentru a reexamina politica guvernamentală naţională şi locală şi pentru a modifica, abroga sau anula orice lege şi orice reglementare având drept efect crearea discriminării rasiale sau perpetuarea ei, acolo unde există;
d) fiecare stat-parte trebuie, prin toate mijloacele corespunzătoare, inclusiv, dacă împrejurările o cer, prin măsuri legislative, să interzică discrimi¬narea rasială practicată de persoane, de grupuri sau de organizaţii şi să-i pună capăt;
e) fiecare stat-parte se angajează să favorizeze, dacă va fi cazul, organizaţiile şi mişcările integraţioniste multirasiale şi alte mijloace de natură a elimina barierele între rase şi a descuraja ceea ce tinde spre întărirea dez¬binării rasiale.
2. Statele-părţi vor lua, dacă împrejurările o vor cere, măsuri speciale şi concrete în domeniile social, economic, cultural şi altele, pentru a asigura cum se cuvine dezvoltarea sau protecţia anumitor grupuri rasiale sau anumitor indivizi aparţinând acestor grupuri în scopul de a le garanta, în condiţii de egalitate, deplina exercitare a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. Aceste măsuri nu vor putea în nici un caz să aibă şi efect menţinerea de drepturi inegale sau deosebite pentru diversele grupuri rasiale, odată atinse obiectivele pentru care au fost adoptate.
ARTICOLUL 3

Statele-părţi condamnă în special segregaţia rasială şi apartheidul şi se angajează să prevină, să interzică şi să elimine pe teritoriile ţinând de juris¬dicţia lor toate practicile de această natură.
ARTICOLUL 4

Statele-părţi condamnă orice propagandă şi orice organizaţii care se inspiră din idei sau teorii bazate pe superioritatea unei rase sau unui grup de persoane de o anumită culoare sau de o anumită origine etnică, sau care pretind să justifice sau să încurajeze orice forma de ură şi de discriminare rasială şi se angajează să adopte de îndată măsuri pozitive menite să elimi¬ne orice incitare la o astfel de discriminare sau orice acte de discriminare şi, în acest scop, ţinând seama de principiile formulate în Declaraţia universală a drepturilor omului şi de drepturile enunţate în mod expres în articolul 5 al prezentei convenţii, ele se angajează, îndeosebi:
a) să declare delicte pedepsite prin lege orice difuzare de idei bazate pe superioritate sau ură rasială, orice incitare la discriminare rasială ca şi orice acte de violenţă sau provocare la astfel de acte, îndreptate împotriva oricărei rase sau oricărui grup de persoane de o altă culoare sau de o altă origine etnică, precum şi orice sprijin acordat unor activităţi rasiste, inclusiv finanţarea lor;
b) să declare ilegale şi să interzică organizaţiile, precum si activităţile de propagandă organizată şi orice alt fel de activitate de propagandă care incită la discriminare rasială şi care o încurajează şi să declare delict pedep¬sit prin lege participarea la aceste organizaţii sau la aceste activităţi;
c) să nu permită autorităţilor publice sau instituţiilor publice, naţionale sau locale, să incite la discriminare rasială sau s-o încurajeze.
ARTICOLUL 5

In conformitate cu obligaţiile fundamentale enunţate în articolul 2 al prezentei convenţii, statele-părţi se angajează să interzică şi să elimine discri¬minarea rasială sub toate formele şi să garanteze dreptul fiecăruia la egalita¬te în faţa legii fără deosebire de rasă, culoare, origine naţională sau etnică, în folosinţa drepturilor următoare:
a) dreptul la un tratament egal în faţa tribunalelor si a oricărui alt organ de administrare a justiţiei;
b) dreptul la securitatea persoanei şi la protecţia statului împotriva vio¬lenţelor sau maltratărilor, fie din partea funcţionarilor guvernului, fie a oricărui individ, grup sau instituţie;
c) drepturi politice, şi anume dreptul de a participa la alegeri – de a vota şi de a fi candidat – după sistemul sufragiului universal şi egal, dreptul de a face parte din guvern, de a lua parte la conducerea treburilor publice, la orice nivel, şi dreptul de acces, în condiţii de egalitate, la funcţii publice;
d) alte drepturi civile, în special:
i) dreptul de a circula liber şi de a-şi alege reşedinţa în interiorul unui stat;
ii) dreptul de a părăsi orice ţară, inclusiv pe a sa, şi de a se întoarce în ţara sa;
iii) dreptul la o cetăţenie;
iv) dreptul de a se căsători şi de a-şi alege partenerul;
v) dreptul de proprietate al oricărei persoane, atât singură cât şi în asociere;
vi) dreptul de moştenire;
vii) dreptul la libertate de gândire, conştiinţă şi religie;
viii) dreptul la libertatea de opinie şi de exprimare;
ix) dreptul la libertatea de întrunire şi asociere paşnică;
e) drepturi economice, sociale şi culturale, în special:
i) dreptul la muncă, la libera alegere a ocupaţiei sale, la condiţii de muncă echitabile şi satisfăcătoare, la protecţia împotriva şomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remune¬raţie echitabilă şi satisfăcătoare;
ii) dreptul de a înfiinţa sindicate şi de a se afilia unor sindicate; iii) dreptul la locuinţă;
iv) dreptul la sănătate, la îngrijire medicală, la securitate socială şi la servicii sociale;
v) dreptul la educaţie şi la pregătire profesională;
vi) dreptul de a lua parte, in condiţii de egalitate, la activităţi cultu¬rale;
f) dreptul de acces la toate locurile şi serviciile destinate folosinţei publice, cum ar fi mijloacele de transport, hoteluri, restaurante, cafenele, spectacole, parcuri.
ARTICOLUL 6

Statele-părţi vor asigura oricărei persoane supuse jurisdicţiei lor o protecţie şi o cale de recurs efective în faţa tribunalelor naţionale şi a altor organe de stat competente, împotriva tuturor actelor de discriminare rasială care, contrar prezentei convenţii, ar viola drepturile sale individuale şi libertăţi¬le sale fundamentale, precum şi dreptul de a cere acestor tribunale satisfac¬ţie sau despăgubire dreaptă şi adecvată pentru orice pagubă pe care ar putea-o suferi ca urmare a unei astfel de discriminări.

ARTICOLUL 7

Statele-părţi se angajează să ia măsuri imediate şi eficace în domeniile învăţământului, educaţiei, culturii şi informaţiei, pentru a lupta împotriva preju¬decăţilor ce duc la discriminare rasială şi pentru a favoriza înţelegerea, toleranţa şi prietenia între naţiuni şi grupuri rasiale sau etnice, ca şi pentru a promova scopurile şi principiile Cartei Naţiunilor Unite, ale Declaraţiei univer¬sale a drepturilor omului, ale Declaraţiei Naţiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială şi ale prezentei convenţii. (…)

PARTEA A II-A

ARTICOLUL 8

1. Se constituie un Comitet pentru eliminarea discriminatilor rasiale (denumit in cele ce urmeaza „Comitetul”) compus din optsprezece experti cunoscuti pentru inalta lor moralitate si impartialitate, care sunt alesi de catre statele parti din rindul cetatenilor lor si care isi exercita functiile cu titlu individual, tinindu-se seama de o repartitie geografica echitabila si de reprezentarea diferitelor forme de civilizatie, precum si de principalele sisteme juridice.
2. Membrii Comitetului sunt alesi prin vot secret de pe o lista de candidati desemnati de statele parti. Fiecare stat parte poate sa desemneze un candidat ales dintre cetatenii sai.
3. Prima alegere va avea loc la sase luni de la data intrarii in vigoare a prezentei Conventii. Cu cel putin trei luni inainte de data fiecarei alegeri, Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite trimite o scrisoare statelor parti pentru a le invita sa-si prezinte candidaturile intr-un termen de doua luni. Secretarul General intocmeste o lista, in ordine alfabetica, a tuturor candidatilor astfel desemnati, indicind statele care i-au desemnat si o comunica statelor parti.
4. Membrii Comitetului sunt alesi in cursul unei reuniuni a statelor parti, convocata de Secretarul General la sediul Organizatiei Natiunilor Unite. La aceasta reuniune, al carei cvorum este de doua treimi din statele parti, sunt alesi membri ai Comitetului candidatii care obtin cel mai mare numar de voturi si majoritatea absoluta a voturilor reprezentantilor statelor parti prezenti si votanti.
5. Membrii Comitetului sunt alesi pentru patru ani. Totusi, mandatul a noua dintre membrii desemnati la prima alegere va lua sfirsit dupa doi ani; imediat dupa prima alegere, numele acestor noua membri vor fi trase la sorti de catre presendintele Comitetului;
Pentru a ocupa locurile vacante, in mod fortuit statul parte al carei expert a incetat sa-si exercite functiile de membru al Comitetului va numi un alt expert dintre cetatenii sai, sub rezerva aprobarii de catre Comitet.
6. Statele parti iar in sarcina lor cheltuielile membrilor Comitetului pentru perioada in care acestia isi indeplinesc functiile in Comitet.

ARTICOLUL 9

1. Statele parti se angajeaza sa prezinte Secretarului General al Organizatiei Natiunilor Unite, pentru examinarea de catre Comitet, un raport asupra masurilor de ordin legislativ, judiciar administrativ sau altele pe care le-au adoptat si care pun in aplicare dispozitiile prezentei Conventii: a/ in termen de un an, incepind de la intrarea in vigoare a Conventiei, pentru fiecare stat interesat in ceea ce il priveste si b/ apoi, la fiecare doi ani si de fiecare data cind Comitetul o va cere. Comitetul poate sa ceara informatii suplimentare statelor parti.
2. Comitetul supune, in fiecare an, Adunarii Generale a Organizatiei Natiunilor Unite, prin intermediul Secretarului General, un raport asupra activitatii sale si poate sa faca sugestii si recomandari de ordin general bazate pe examinarea rapoartelor si informatiilor primite de la statele parti. El aduce la cunostinta Adunarii Generale aceste sugestii si recomandari de ordin general insotite, daca este cazul, de observatiile statelor parti.

ARTICOLUL 10

1. Comitetul adopta regulamentul sau de ordine interioara.
2. Comitetul isi alege biroul pentru o perioada de doi ani.
3. Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite asigura secretariatul Comitetului.
4. Comitetul isi tine in mod obisnuit reuniunile la sediul Organizatiei Natiunilor Unite.

ARTICOLUL 11

1. Daca un stat parte considera ca un alt stat, de asemenea parte, nu aplica dispozitiile prezentei Conventii, el poate sa atraga atentia Comitetului asupra problemei. Comitetul transmite comunicarea statului parte interesat. In termen de trei luni, statul parte destinatar prezinta Comitetului explicatii sau declaratii scrise elucidind problema si indicind, daca este cazul, masurile care eventual au putut fi luate de acest stat pentru remedierea situatiei.
2. Daca, in termen de sase luni, incepind de la data primirii comunicarii originale de catre statul destinatar, problema nu a fost reglementata spre satisfactia celor doua state, pe care de negocieri bilaterale sau prin orice alta procedura care le-ar sta la dispozitie, atit unul, cit si celalalt vor avea dreptul sa o supuna din nou Comitetului, adresind o notificare Comitetului si celuilalt stat interesat.
3. Comitetul nu poate sa se sesizeze cu o problema care ii este supusa conform prevederilor paragrafului 2 al prezentului articol decit dupa ce s-a asigurat ca toate caile interne disponibile au fost folosite sau epuizate in conformitate cu principiile de drept international general recunoscute. Aceasta regula nu se aplica daca procedurile de recurs depasesc termene rezonabile.
4. In orice problema care ii este supusa, Comitetul poate cere statelor parti in cauza sa
furnizeze orice informari suplimentare pertinente.
5. Atunci cind Comitetul examineaza o problema in aplicarea prezentului articol, statele parti interesate au dreptul sa desemneze un reprezentant care va participa fara drept de vot la lucrarile Comitetului, pe toata durata dezbaterilor.

ARTICOLUL 12

1. Dupa ce Comitetul a obtinut si cercetat toate informarile pe care le considera necesare, presedintele desemneaza o comisie de conciliere ad-hoc (denumita in cele ce urmeaza „Comisia”) compusa din cinci persoane care pot sau nu sa fie membri ai Comitetului. Membrii Comisiei sunt desemnati cu asentimentul deplin si unanim al partilor in diferend si Comisia pune bunele sale oficii la dispozitia statelor interesate, in scopul de a se ajunge la o solutie amiabila a problemei, bazata pe respectarea prezentei Conventii;
Daca statele parti in diferend nu ajung la o intelegere asupra intregului sau unei parti a componentei Comisiei intr-un termen de trei luni, membrii Comisiei care nu au asentimentul statelor parti in diferend sunt alesi prin vot secret dintre membrii Comitetului, cu o majoritate de doua treimi din numarul membrilor Comitetului.
2. Membrii Comisiei isi exercita functiile cu titlu individual. Ei nu trebuie sa fie cetatenii unuia dintre statele parti in diferend si nici ai unui stat care nu este parte la prezenta Conventie.
3. Comisia isi alege presedintele si adopta regulamentul sau de ordine interioara.
4. Comisia isi tine in mod obisnuit reuniunile la sediul Organizatiei Natiunilor Unite sau in orice alt loc potrivit pe care il va determina Comisia.
5. Secretarul prevazut la paragraful 3 al articolului 10 al prezentei Conventii pune, de asemenea, serviciile sale la dispozitia Comisiei ori de cite ori un diferend intre statele
parti determina constituirea Comisiei.
6. Toate cheltuielile membrilor Comisiei sunt repartizate in mod egal intre statele parti in diferend, pe baza unui stat estimativ stabilit de catre Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite.
7. Secretarul General la fi imputernicit, daca va fi nevoie, sa deconteze cheltuielile membrilor Comisiei inainte ca rambursarea sumelor sa fi fost efectuata de catre statele parti in diferend, in conformitate cu paragraful 6 al prezentului articol.
8. Informarile obtinute si cercetate de catre Comitet sunt puse la dispozitia Comisiei care poate cere statelor interesate sa-i furnizeze orice informatie complementara pertinenta.

ARTICOLUL 13

1. Dupa ce a studiat problema sub toate aspectele sale, Comisia pregateste si supune presedintelui Comitetului un raport continind concluziile sale asupra tuturor chestiunilor de fapt, privind litigiul dintre parti si recomandarile pe care le considera oportune spre a
se ajunge la o solutionare amiabila a diferendului.
2. Presedintele Comitetului transmite raportul Comisiei fiecaruia dintre statele parti in diferend. Aceste state fac cunoscut presedintelui Comitetului in termen de trei luni daca accepta sau nu recomandarile cuprinse in raportul Comisiei.
3. Dupa expirarea termenul prevazut la paragraful 2 al prezentului articol, presedintele Comitetului comunica raportul Comisiei si declaratiile statelor parti interesate celorlalte state parti la Conventie.

ARTICOLUL 14

1. Orice stat poate declara, in orice moment, ca recunoaste Comitetului competenta de a primi si examina comunicari emanind de la persoane sau grupuri de persoane tinind de jurisdictia sa care se pling de a fi victime ale violarii, de catre acest stat parte, a vreunuia dintre drepturile enuntate in prezenta Conventie. Comitetul nu primeste nicio comunicare
privind un stat parte care n-a facut o astfel de declaratie.
2. Orice stat parte care face o declaratie in conformitate cu paragraful 1 al prezentului articol poate crea sau desemna un organism in cadrul ordinii sale juridice nationale cu competenta de a primi si examina cererile emanind de la persoane sau grupuri de persoane ce tin de jurisdictia acelui stat, care se pling de a fi victime ale violarii vreunuia dintre drepturile enuntate in prezenta Conventie si care au epuizat celelalte cai de recurs
locale disponibile.
3. Declaratia facuta in conformitate cu paragraful 1 al prezentului articol si numele oricarui organism creat sau desemnat in conformitate cu paragraful 2 al prezentului articol sunt depuse de catre statul parte interesat la Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite, care comunica o copie de pe acestea celorlalte state parti. Declaratia poate sa fie retrasa in orice moment, printr-o notificare adresata Secretarului General, dar aceasta retragere nu afecteaza comunicarile cu care Comitetul este deja sesizat.
4. Organismul creat sau desemnat in conformitate cu paragraful 2 al prezentului articol va trebui sa tina un registru de petitii, iar copii certificate conforme cu registrul vor fi depuse in fiecare an la Secretarul General pe caile corespunzatoare, fiind de la sine inteles ca continutul copii nu va fi divulgat publicului.
5. Daca nu obtine satisfactie de la organismul creat sau desemnat in conformitate cu paragraful 2 al prezentului articol, petitionarul are dreptul de a adresa, in urmatoarele sase luni, o comunicare in acest sens Comitetului.
6. Comitetul, cu titlu confidential, aduce orice comunicare care ii este adresata la cunostinta statului parte despre care se pretinde ca a violat vreuna din dispozitiile Conventiei, dar identitatea persoanei sau grupurilor de persoane interesate nu poate fi dezvaluita fara consimtamintul expres al acestei persoane sau al acelor grupuri de persoane. Comitetul nu primeste comunicari anonime.
In urmatoarele trei luni, statul in cauza prezinta in scris Comitetului explicatii sau declaratii elucidind problema si indicind, daca este cazul, masurile pe care eventual a putut sa le ia pentru remedierea situatiei.
7. Comitetul examineaza comunicarile tinind seama de toate informarile care ii sunt prezentate de catre statul parte interesat si de catre petitionar. Comitetul nu va examina nicio comunicare a unui petitionar fara a se fi asigurat ca acesta a epuizat toate caile interne disponibile. Totusi, aceasta regula nu se aplica daca procedurile de recurs depasesc termenele rationale.
Comitetul adreseaza sugestiile si recomandarile sale eventuale statului parte interesat si petitionarului.
8. Comitetul include in raportul sau anual un rezumat al acestor comunicari si, daca este cazul, un rezumat al explicatiilor si declaratiilor statelor parti interesate, precum si al propriilor sale sugestii si recomandari.
9. Comitetul nu are competenta sa exercite functiile prevazute in prezentul articol decit daca cel putin zece state parti la Conventie sunt legate prin declaratii facute in conformitate cu paragraful 1 al prezentului articol.

ARTICOLUL 15

1. Pina la realizarea obiectivelor Declaratiei privind acordarea independentei tarilor si popoarelor coloniale, cuprinsa in rezolutia 1514 (XV) a Adunarii Generale, din 14 decembrie 1960, dispozitiile prezentei Conventiei nu restring cu nimic dreptul de petitie acordat acestor popoare prin alte instrumente internationale sau de catre Organizatia Natiunilor Unite si institutiile sale specializate.
2. Comitetul constituit in conformitate cu paragraful 1 al articolului 8 primeste in copie petitiile ce provin de la organele Natiunilor Unite care se ocupa de probleme, avind un raport direct cu principiile si obiectivele prezentei Conventii, isi exprima parerea si face recomandari in legatura cu petitiile primite atunci cind examineaza petitii emanind de la locuitorii teritoriilor sub tutela sau neautonome sau de la orice alt teritoriu caruia i se aplica rezolutia 1514 (XV) a Adunarii Generale, avind legatura cu problemele prevazute prin prezenta Conventie, de care sunt sesizate aceste organe;
Comitetul primeste din partea organelor competente ale Organizatiei Natiunilor Unite copii de pe rapoartele privind masurile de ordin legislativ, judiciar, administrativ sau altele interesind in mod direct principiile si obiectivele prezentei Conventii pe care puterile administrante le-au aplicat in teritoriile mentionate in alineatul a) al prezentului paragraf, da avize si face recomandari acestor organe.
3. Comitetul include in rapoartele sale catre Adunarea Generala un rezumat al petitiilor si rapoartelor pe care le-a primit din partea organelor Natiunilor Unite, precum si opiniile si recomandarile care i-au fost prilejuite de acele petitii si rapoarte.
4. Comitetul roaga pe Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite sa-i puna la dispozitie orice informatie avind legatura cu obiectivele prezentei Conventii de care acesta dispune, cu privire la teritoriile mentionate la paragraful 2, alineatul a), al prezentului articol.

ARTICOLUL 16

Dispozitiile prezentei Conventii privind masurile ce urmeaza a fi luate pentru a rezolva un diferend sau pentru a lichida o plingere se aplica fara prejudiciul celorlalte proceduri de solutionare a diferendelor sau de lichidare a plingerilor in materie de discriminare prevazute in instrumente constitutive ale Organizatiei Natiunilor Unite si ale institutiilor sale specializate sau in conventii adoptate de catre aceste organizatii si nu impiedica statele parti sa recurga la alte proceduri pentru reglementarea unui diferend, in cnoformitate cu acordurile internationale generale sau speciale care le leaga.

PARTEA A III-A

ARTICOLUL 17

1. Prezenta Conventie este deschisa spre semnare oricarui stat membru al Organizatiei Natiunilor Unite sau membru al vreuneia dintre institutiile sale specializate, oricarui stat parte la Statutul Curtii Internationale de Justitie, ca si oricarui stat invitat de catre Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite sa devina parte la prezenta Conventie.
2. Prezenta Conventie este supusa ratificarii, iar instrumentele de ratificare vor fi depuse la Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite.
Articolul 18
1. Prezenta Conventie va fi deschisa spre aderare oricarui stat mentionat la paragraful 1 al articolului 17.
2. Aderarea se va face prin depunerea unui instrument de aderare la Secretarul General al Natiunilor Unite.

ARTICOLUL 19

1. Prezenta Conventie va intra in vigoare in cea de-a treizecea zi de la data depunerii la Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite a celui de-al douazeci si saptelea instrument de ratificare sau de aderare.
2. Pentru fiecare dintre statele care vor ratifica prezenta Conventie sau vor adera la ea dupa depunerea celui de-al douazeci si saptelea instrument de ratificare sau de aderare, Conventia va intra in vigoare in cea de-a treizecea zi de la data depunerii de catre acest stat a instrumentului sau de ratificare sau de aderare.

ARTICOLUL 20

1. Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite va primi si comunica tuturor statelor membre care sunt sau care pot sa devina parti la prezenta Conventie, textul rezervelor ce vor fi facute in momentul ratificarii sau aderarii. Orice stat care ridica obiectii impotriva rezervei va aviza Secretarul General in termen de nouazeci de zile, incepind de la data comunicarii mentionate, ca nu acepta rezerva.
2. Nicio rezerva incompatibila cu obiectul si scopul prezentei Conventii nu va fi autorizata si nicio alta rezerva care ar avea drept efect paralizarea functionarii vreunuia dintre organele create de Conventie. O rezerva va fi considerata ca intrind in categoriile definite mai sus, daca cel putin doua treimi din statele parti la aceasta Conventie ridica
obiectii.
3. Rezervele pot fi retrase in orice moment printr-o notificare adresata Secretarului General. Notificarea va avea efect la data primirii sale.

ARTICOLUL 21

Orice stat parte poate sa denunte prezenta Conventie printr-o notificare adresata Secretarului General al Organizatiei Natiunilor Unite. Denuntarea isi va produce efectul dupa nouazeci de zile de la data la care Secretarul General va fi primit notificarea.

ARTICOLUL 22

Orice diferend intre doua sau mai multe state parti privind interpretarea sau aplicarea prezentei Conventii, care nu va fi fost reglementat, pe cale de negociere sau cu ajutorul procedurilor prevazute in mod expres de aceasta Conventie, va fi adus, la cererea oricarei parti, in diferend, in fata Curtii Internationale de Justitie pentru a se pronunta asupra lui, daca partile in diferend nu au convenit asupra unui mod de solutionare.

ARTICOLUL 23

1. Orice stat parte poate formula in orice moment o cerere de revizuire a prezentei Conventii printr-o notificare scrisa adresata Secretarului General.
2. Adunarea Generala va hotari asupra masurilor de luat, daca este cazul, in legatura cu aceasta cerere.
ARTICOLUL 24

Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite va informa toate statele mentionate in paragraful 1 al articolului 17 din prezenta Conventie:
asupra semnaturilor puse pe prezenta Conventie si asupra instrumentelor de ratificare si de aderare depuse in conformitate cu articolele 17 si 18;
asupra datei la care prezenta Conventie va intra in vigoare in conformitate cu articolulul 19;
asupra comunicarilor si declaratiilor primite in conformitate cu articolele 14, 20 si 23;
asupra denuntarilor notificate in conformitate cu articolul 21.

ARTICOLUL 25

1. Prezenta Conventie, ale carei texte in limbile araba, chineza, engleza, franceza, rusa si spaniola sunt in egala masura valabile, va fi depusa la arhivele Organizatiei Natiunilor Unite.
2. Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite va remite o copie certificata conforma a prezentei Conventii tuturor statelor apartinind vreuneia dintre categoriile mentionate la paragraful 1 al articolului 17 al Conventiei.

Drept care subscrisii, autorizati in modul cuvenit de guvernele respective, au semnat prezenta Conventie, care a fost deschisa spre semnare la New York la 7 martie 1966.