Evenimente

Au trecut două decenii şi jumătate de când putem celebra diversitatea culturală şi spirituală în România, fără temerea viscerală că a fi ”altfel” înseamnă o povoară de neîndurat. Istoria acestei ţări, dar şi cea a Europei, consemnează o serie de momente care au dus la dispariţia individului pentru simplul fapt că avea o altă limbă, o altă religie, păstra alte obiceiuri şi tradiţii, făcea parte dintr-o altă cultură decât cea care îl înconjura. În acele vremuri, vina de a fi ”altfel” atrăgea după ea implicit cele mai crunte pedepse. Acest fapt trebuie spus, ca acele orori să nu se mai repete, ca membrii comunităţilor etnice să fie la adăpost de toate ameninţările care au fost cât se poate de reale şi palpabile în acele vremuri. Astăzi, la 25 de ani de la prăbuşirea ultimei dictaturi totalitare din Europa, care s-a afirmat şi ca inamic al acestei diversităţi sub toate formele ei, putem trăi cu speranţa că am învăţat din acele represalii absurde şi că nu trebuie să părem ”la fel” ca să fim fericiţi în patria noastră. Cele douăzeci de comunităţi minoritare care trăiesc şi astăzi în România – albanezii, armenii, bulgarii, cehii, croaţii, germanii, grecii, evreii, italienii, macedonenii, maghiarii, polonezii, romii, ruşii lipoveni, rutenii, sârbii, slovacii, tătarii, turcii şi ucrainenii – au adăugat şi adaugă în continuare bogăţie la cultura şi spiritualitatea acestei ţări, diversitate care are şi astăzi nenumărate mărturii, dacă ne uităm mai atent în jurul nostru. Putem vedea că a fi minoritar nu este sinonim cu valorile ”minore”. Aceste valori certe le sărbătorim astăzi. Iar pentru a avea în continuare parte de ele nu trebuie să ne amintim de existenţa lor doar atunci când ne referim la valorile şi rădăcinile noastre europene, ci zilnic, fiindcă în fiecare moment trebuie să ştim să apreciem ceea ce avem. Doar astfel poate avea această ţară un viitor solid, fundamentat pe valori şi bogăţii trainice. Aprecierea constantă a diversităţii înseamnă pace, prosperitate şi respect pentru viitor. Înseamnă că le dorim semenilor noştri, membri ai diferitelor comunităţi etnice, aceeaşi bunăstare pe care ne-o dorim nouă înşine. Această dorinţă nu ne face mai săraci, din contră, ne umple de bogăţie în fiecare zi. Cu aceste gânduri îi urăm României un viitor viu colorat, cu încă douăzeci de nuanţe adăugate la culoarea de bază! 18 decembrie 2014