Consiliul Europei

Instrument juridic al Consiliului Europei adoptat în 1992, intrat în vigoare în 1998 şi semnat  de România în 1995. România a ratificat Carta prin Legea nr. 282 din 6 noiembrie 2007

Preambul

Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei Carte,

Considerând că scopul Consiliului Europei este realizarea unei uniuni mai strânse între membrii săi, îndeosebi pentru salvgardarea şi promovarea idealurilor şi principiilor care constituie patrimoniul lor comun;

Considerând că protecţia limbilor regionale sau minoritare istorice din Europa, dintre care unele riscă, în decursul timpului, să dispară, contribuie la menţinerea şi dezvoltarea tradiţiilor şi a bogăţiei culturale a Europei;

Considerând că dreptul de a folosi o limba regională sau minoritară în viaţa privată şi publică reprezintă un drept imprescriptibil, în conformitate cu principiile cuprinse în Pactul internaţional relativ la drepturile civile şi politice al Naţiunilor Unite, şi în conformitate cu spiritul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale a Consiliului Europei;

Luând în considerare activitatea realizată în cadrul C.S.C.E. şi în special Actul final de la Helsinki din 1975 şi documentul reuniunii de la Copenhaga din 1990;

Subliniind valoarea interculturalităţii şi a plurilingvismului, şi considerând că protecţia şi încurajarea limbilor regionale sau minoritare nu trebuie să se facă în detrimentul limbilor oficiale şi a necesităţii de a le însuşi;

Conştiente de faptul că protecţia si promovarea limbilor regionale sau minoritare în diferite ţări şi regiuni ale Europei reprezintă o contribuţie importantă la construirea unei Europe bazată pe principiile democraţiei şi ale diversităţii culturale, în cadrul suveranităţii naţionale şi al integrităţii teritoriale;

Ţinând seama de condiţiile specifice şi de tradiţiile istorice proprii diferitelor regiuni ale statelor Europei;

Au convenit asupra celor ce urmează:

 

PARTEA I

DISPOZIŢII GENERALE

  ARTICOLUL 1

  Definiţii

In sensul prezentei Carte:

a. prin expresia “limbi regionale sau minoritare” se înţeleg  limbile:

i. folosite  în mod tradiţional într-o anumită zonă a unui stat de către cetăţenii acelui stat care constituie un grup numeric inferior restului populaţiei statului; şi

ii. diferite de limba (-ile) oficială (-ale) a (ale) acelui stat; ea nu include nici dialectele limbii (-ilor) oficiale a (ale) statului, nici limbile migranţilor;

b. prin “zonă în cadrul căreia o limbă regională sau minoritară este folosită” se înţelege aria geografică în care această limbă reprezintă modul de exprimare al unui număr de persoane justificând adoptarea a diferite măsuri de protecţie şi de promovare prevăzute prin prezenta Cartă;

c. prin “limbi non-teritoriale” se înţeleg limbile folosite de cetăţenii unui stat care sunt diferite de limba (-ile) folosită (-ite) de restul populaţiei statului, dar care, deşi folosite în mod tradiţional pe teritoriul statului, nu pot fi asociate cu o anumită arie geografică a acestuia.

ARTICOLUL 2

Angajamente

1. Fiecare Parte se angajează să aplice prevederile Parţii II la ansamblul limbilor regionale sau minoritare folosite pe teritoriul sau, care corespund definiţiilor din articolul 1.

2. In ceea ce priveşte orice limbă indicata în momentul ratificarii, al acceptării sau al aprobării, în conformitate cu articolul 3, fiecare Parte se angajează să aplice un minimum de treizeci şi cinci de paragrafe sau alineate selecţionate dintre prevederile Părţii III a prezentei Carte, dintre care cel puţin trei selecţionate din fiecare din articolele 8 şi 12 şi unul (cel puţin) din fiecare din articolele 9, 10, 11 şi 13.

ARTICOLUL 3

Modalităţi

 

            1. Fiecare stat contractant trebuie să specifice în instrumentul său de ratificare, de acceptare sau de aprobare fiecare limbă regională sau minoritară, sau fiecare limbă oficială mai puţin răspândită pe ansamblul sau pe o parte a teritoriului său, la care se aplică paragrafele selecţionate în conformitate cu paragraful 2 al articolului 2.

2. Orice Parte poate, în orice moment ulterior, să notifice Secretarului general că acceptă obligaţiile decurgând din prevederile oricărui alt paragraf al Cartei care nu fusese specificat în instrumentul de ratificare, de acceptare sau de aprobare, sau că va aplica paragraful 1 al prezentului articol altor limbi regionale sau minoritare sau altor limbi oficiale mai puţin răspândite pe ansamblul sau pe o parte a teritoriului său.

3. Angajamentele prevăzute în paragraful precedent vor fi considerate parte integrantă a ratificării, a acceptării sau a aprobării şi vor avea aceleaşi efecte cu începere de la data notificării lor.

ARTICOLUL 4

Regimuri de protecţie existente

1. Nici o prevedere a prezentei Carte nu poate fi interpretată ca o limitare sau derogare de la drepturile garantate prin Convenţia europeană a drepturilor omului.

2. Prevederile prezentei Carte nu aduc atingere prevederilor mai favorabile care reglementează situaţia limbilor regionale sau minoritare, sau statutul juridic al persoanelor aparţinând minorităţilor, existente deja într-un Stat Parte sau care sunt prevăzute de acordurile internaţionale bilaterale sau multilaterale pertinente.

ARTICOLUL 5

Obligaţii existente

Nici o prevedere a prezentei Carte nu va putea fi interpretată ca implicând dreptul de a angaja o activitate sau de a realiza o acţiune ce contravine scopurilor Cartei Naţiunilor Unite sau altor obligaţii de drept internaţional, incusiv principiului suveranităţii şi integrităţii teritoriale a statelor.

ARTICOLUL 6

Informare

Părţile se angajează să vegheze ca autorităţile, organizaţiile şi persoanele interesate să fie informate asupra drepturilor şi obligaţiilor stabilite prin prezenta Cartă.

PARTEA II

Obiective şi principii urmărite în conformitate cu paragraful 1 şi 2

al articolului 2

ARTICOLUL 7

Obiective şi principii

1. In ceea ce priveşte limbile regionale sau minoritare, în zonele în care aceste limbi sunt folosite şi în funcţie de situaţia fiecărei limbi, Părţile îşi întemeiază politica, legislaţia şi practica pe următoarele obiective şi principii:

a. recunoaşterea limbilor regionale sau minoritare ca o expresie a bogăţiei culturale;

b. respectarea ariei geografice a fiecărei limbi regionale sau minoritare, în aşa fel încât diviziunile administrative existente sau noi să nu constituie un obstacol pentru promovarea respectivei limbi regionale sau minoritare;

c. necesitatea unei acţiuni hotărâte pentru promovarea limbilor regionale sau minoritare în vederea salvgardării lor;

d. facilitarea şi/sau încurajarea folosirii oral sau şi în scris, a limbilor regionale sau minoritare, în viaţa publică sau în viaţa privată;

e. menţinerea şi dezvoltarea relaţiilor, în domeniile prevăzute în prezenta Cartă, între grupurile folosind o limbă regională sau minoritară şi alte grupuri ale aceluiaşi stat ce vorbesc o limbă practicată într-o formă identică sau apropiată, ca şi stabilirea de relaţii culturale cu alte grupuri din respectivul stat folosind limbi diferite;

f. stabilirea de forme şi mijloace adecvate de predare şi studiere a limbilor regionale sau minoritare, la toate nivelurile corespunzătoare;

g. stabilirea de mijloace permiţând celor ce nu vorbesc o limbă regională sau minoritară şi care locuiesc într-o arie unde această limbă este folosită să o înveţe, dacă doresc acest lucru;

h. promovarea studiilor şi a cercetărilor în domeniul limbilor regionale sau minoritare în universităţi sau instituţii echivalente;

i. promovarea unor forme corespunzătoare de schimburi transnaţionale, în domeniile prevăzute de prezenta Cartă, pentru limbile regionale sau minoritare folosite într-o formă identică sau apropiată în două sau mai multe state.

2. Părţile se angajează să elimine, dacă nu au făcut-o deja, orice distincţie, excludere, restricţie sau preferinţă nejustificată relativă la folosirea unei limbi regionale sau minoritare şi având drept scop descurajarea sau punerea în pericol a menţinerii sau dezvoltării acesteia. Adoptarea de măsuri speciale în favoarea  limbilor regionale sau minoritare, destinate să promoveze egalitatea între vorbitorii acestor limbi şi restul populaţiei, sau urmărind să ţină seama de situaţiile lor specifice, nu este considerată ca un act de discriminare faţă de vorbitorii limbilor mai răspândite.

3. Părţile se angajează să promoveze, prin măsuri corespunzătoare, înţelegerea reciprocă între toate grupurile lingvistice ale ţării, îndeosebi acţionând în aşa fel încât respectul, înţelegerea şi toleranţa faţă de limbile regionale sau minoritare să figureze printre obiectivele educaţiei şi instruirii desfăşurate în ţară, şi să încurajeze mijloacele de comunicare în masă să urmărească acelaşi obiectiv.

4. In determinarea politicii faţă de limbile regionale sau minoritare, Părţile se angajează să ia in considerare necesităţile şi dorinţele exprimate de grupurile ce folosesc aceste limbi. Ele sunt încurajate să creeze, dacă este necesar, organe cu rol consultativ asupra tuturor chestiunilor legate de limbile regionale sau minoritare.

5. Părţile se angajează să aplice, mutatis mutandis, principiile enumerate în paragrafele 1-4 de mai sus, la limbile non-teritoriale. Totuşi, în cazul acestor limbi, natura şi cuprinderea măsurilor ce urmează a fi luate pentru a da efect prezentei Carte, vor fi determinate într-o manieră flexibilă, ţinând seama de necesităţi şi dorinţe, şi respectând tradiţiile şi caracteristicile grupurilor care folosesc limbile respective.

 

PARTEA III

Măsuri în favoarea folosirii limbilor regionale sau minoritare în viaţa publică, ce urmează a fi adoptate în conformitate cu angajamentele asumate în virtutea paragrafului 2 al articolului 2

 

ARTICOLUL 8

Invăţământ

1. In materie de învăţământ, Părţile se angajează, în ceea ce priveşte zonele în care sunt folosite astfel de limbi, în funcţie de situaţia fiecăreia dintre aceste limbi şi fără a aduce atingere limbii (-ilor) oficiale a (ale) statului:

a. i. Să prevadă desfăşurarea unei educaţii preşcolare în limbile regionale sau minoritare respective; sau

ii. să prevadă desfăşurarea unei părţi substanţiale a educaţiei preşcolare în limbile regionale sau minoritare respective; sau

iii. să aplice una din măsurile vizate la punctele i şi ii de mai sus, cel puţin elevilor ale căror familii o solicită şi al căror număr este considerat suficient; sau

iv. dacă autorităţile publice nu au competenţe directe în domeniul educaţiei preşcolare, să favorizeze şi/sau încurajeze aplicarea măsurilor vizate la punctele i-iii de mai sus;

b. i. să prevadă desfăşurarea unui învăţământ primar în limbile regionale sau minoritare respective; sau

ii. să prevadă desfăşurarea unei părţi substanţiale a învăţământului primar în limbile regionale sau minoritare respective; sau

iii. să prevadă, în cadrul învăţământului primar, ca predarea limbilor regionale sau minoritare respective să facă parte integrantă din programa de învăţământ; sau

iv. să aplice una din măsurile vizate la punctele i-iii de mai sus, cel puţin elevilor ale căror familii o solicită şi al căror număr este considerat suficient;

c.          i. să prevadă desfăşurarea unui învăţământ secundar în limbile regionale sau minoritare respective; sau

ii. să prevadă desfăşurarea unei părţi substanţiale a învăţământului secundar în limbile regionale sau minoritare respective; sau

iii. să prevadă, în cadrul învăţământului secundar, predarea limbilor regionale sau minoritare ca parte integrantă a programei de învăţământ; sau

iv. să aplice una din măsurile vizate la punctele i-iii de mai sus, cel puţin elevilor care o solicită – sau, dacă este cazul, al căror familii o solicită – în număr considerat suficient;

d.         i. să prevadă desfăşurarea unui învăţământ tehnic şi vocaţional în limbile regionale sau minoritare respective; sau

ii. să prevadă desfăşurarea unei părţi substanţiale a învăţământului tehnic şi vocaţional în limbile regionale sau minoritare respective; sau

iii. să prevadă, în cadrul educaţiei tehnice şi vocaţionale, predarea limbilor regionale sau minoritare respective, ca parte integrantă a programei de învăţământ; sau

iv. să aplice una din măsurile vizate la punctele i-iii de mai sus cel puţin elevilor care o solicită – sau, dacă este cazul, ale căror familii o solicită – în număr considerat suficient;

e.        i. să  prevadă desfăşurarea unui învăţământ universitar şi a altor forme de învăţământ superior în limbile regionale sau minoritare; sau

ii. să prevadă studiul acestor limbi, ca disciplină a învăţământului universitar şi superior; sau

iii. dacă, în temeiul rolului statului în raport cu instituţiile de învăţământ superior, alineatele i şi ii nu pot fi aplicate, să încurajeze şi/sau să autorizeze crearea unui învăţământ superior în limbile regionale sau minoritare sau a unor modalităţi permiţând studierea acestor limbi în universitate sau în alte instituţii de învăţământ superior;

f.        i. să ia măsuri pentru organizarea de cursuri de educaţie pentru adulţi sau de educaţie permanentă desfăşurate în principal sau integral în limbile regionale sau minoritare; sau

ii. să propună aceste limbi ca discipline de educaţie pentru adulţi sau de educaţie permanentă; sau

iii. dacă autorităţile publice nu au competenţe directe în domeniul educaţiei adulţilor, să favorizeze şi/sau să încurajeze predarea acestor limbi în cadrul educaţiei pentru adulţi sau al educaţiei permanente;

g.         să ia măsuri pentru asigurarea predării istoriei şi a culturii pe care limba regională sau minoritară le exprimă;

h.         să asigure pregătirea de bază şi permanentă a cadrelor didactice necesare punerii în aplicare a acelora dintre paragrafele de la a. la g. acceptate de Parte;

i.          să creeze unul sau mai multe organe de control însărcinate să urmărească măsurile adoptate şi progresele realizate în direcţia instituirii sau a dezvoltării predării limbilor regionale sau minoritare şi să realizeze asupra acestor chestiuni rapoarte periodice care vor fi făcute publice.

2. In materie de învăţământ şi în ceea ce priveşte zonele altele decât cele în care sunt folosite în mod tradiţional limbile regionale sau minoritare, Părţile se angajează să autorizeze, să încurajeze şi să creeze, dacă numărul vorbitorilor unei limbi regionale sau minoritare o justifică, predarea în limba regională sau minoritară, sau predarea acestei limbi la niveluri de învăţământ corespunzătoare.

ARTICOLUL 9

Justiţia

1. Părţile se angajează, în ceea ce priveşte circumscripţiile autorităţilor judiciare în care numărul persoanelor folosind limbile regionale sau minoritare justifică măsurile specificate mai jos, în funcţie de situaţia fiecăreia din aceste limbi, şi cu condiţia ca utilizarea posibilităţilor oferite de prezentul paragraf să nu fie considerată de către judecător ca împiedicând buna administrare a justiţiei:

a. în cadrul procedurilor penale:

i. să prevadă ca, la cererea uneia din părţi, tribunalele să îşi desfăşoare procedurile în limbile regionale sau minoritare; şi/sau

ii. să garanteze acuzatului dreptul de a se exprima în limba sa regională sau minoritară; şi/sau

iii. să prevadă ca cererile şi probele, scrise sau orale, să nu fie considerate ca inadmisibile numai pe motivul că sunt formulate într-o limbă regională sau minoritară; şi/sau

iv. să administreze în aceste limbi regionale sau minoritare, la cerere, actele în legătură cu procedurile judiciare, dacă este necesar prin recurgerea la interpreţi şi traduceri care să nu implice cheltuieli suplimentare pentru cei interesaţi;

b. în cadrul procedurilor civile:

i. să prevadă ca, la cererea unei părţi, tribunalele să îşi desfăşoare procedurile în limbile regionale sau minoritare; şi/sau

ii. să permită, ca atunci când o parte la un litigiu trebuie să compară personal în faţa unui tribunal, aceasta să se exprime în limba sa regională sau minoritară, fără ca prin aceasta să se expună la cheltuieli suplimentare; şi/sau

iii. să permită administrarea de documente şi probe în limbile regionale sau minoritare, dacă este necesar prin recurgerea la interpreţi şi traduceri;

c. în procedurile în faţa jurisdicţiilor competente în materie administrativă:

i. să prevadă ca jurisdicţiile la cererea uneia din părţi, să conducă procedura într-una din limbile regionale sau minoritare;

ii. să permită, în cazul în care o parte aflată în litigiu trebuie să compară în persoană în faţa unui tribunal, să se exprime în limba sa regională sau minoritară fără ca pentru aceasta să se expună la cheltuieli suplimentare;

iii. să permită producerea de documente şi de probe în limbile regionale sau minoritare; dacă este necesar se va recurge la interpreţi şi la traduceri.

d. să ia măsuri pentru a asigura aplicarea alineatelor i-iii ale paragrafelor b şi c de mai sus şi utilizarea eventuală de interpreţi şi traduceri, fără ca aceasta să atragă cheltuieli suplimentare pentru cei interesaţi.

2. Părţile se angajează:

a. să nu conteste validitatea actelor juridice întocmite în ţară numai pe motivul că acestea sunt redactate într-o limbă regională sau minoritară; sau

b. să nu conteste validitatea, între părţi, a actelor juridice întocmite în ţară numai pe motivul că acestea sunt redactate într-o limbă regională sau minoritară, şi să prevadă că acestea pot fi invocate împotriva unor părţi terţe interesate care nu folosesc respectivele limbi, cu condiţia ca conţinutul actului (-elor) să fie adus la cunoştinţa acestora de către persoanele care îl (le) invocă; sau

c. să nu conteste validitatea, între părţi, a actelor juridice întocmite în ţară numai pe motivul că sunt redactate într-o limbă regională sau minoritară.

3. Părţile se angajează să facă accesibile, în limbile regionale sau minoritare, textele legislative naţionale cele mai importante şi pe acelea care interesează în mod special pe cei ce utilizează aceste limbi, dacă aceste texte nu sunt deja disponibile în alt fel.

ARTICOLUL 10

Autorităţile administrative şi serviciile publice

 

            In circumscripţiile administrative ale statului locuite de un număr de vorbitori de limbi regionale sau minoritare, care justifică măsurile specificate mai jos, şi în funcţie de situaţia fiecărei limbi, Părţile se angajează, în măsura în care este posibil:

a.         i. să vegheze ca autorităţile administrative să utilizeze limbile regionale sau minoritare ; sau

ii. să vegheze ca funcţionarii autorităţilor administrative care asigură relaţia cu publicul să folosească limbile regionale sau minoritare în raporturile lor cu persoanele care li se adresează în aceste limbi; sau

iii. să vegheze ca vorbitorii de limbi regionale sau minoritare să poată prezenta cereri orale sau scrise şi să primească răspunsuri în aceste limbi; sau

iv. să vegheze ca vorbitorii de limbi regionale sau minoritare să poată prezenta cereri orale sau scrise în aceste limbi;

v. să vegheze ca vorbitorii de limbi regionale sau minoritare să poată prezenta ca valabil un document întocmit în aceste limbi;

b.       să pună la dispoziţie formulare şi texte administrative de uz curent pentru populaţie în limbile regionale sau minoritare, sau în versiuni bilingve;

c.       să permită autorităţilor administrative să întocmească documente într-o limbă regională sau minoritară.

2. In ceea ce priveşte autorităţile locale şi regionale din zonele locuite de un număr de vorbitori de limbi regionale sau minoritare în care se justifică măsurile specificate mai jos,

Părţile se angajează să permită şi/sau să încurajeze:

a. folosirea limbilor regionale sau minoritare în cadrul administraţiei regionale sau locale;

b. posibilitatea pentru vorbitorii de limbi regionale sau minoritare de a prezenta cereri orale sau scrise în aceste limbi;

c. publicarea de către autorităţile regionale a textelor oficiale şi în limbile regionale sau minoritare;

d. publicarea de către autorităţile locale a textelor oficiale şi în limbile regionale sau minoritare;

e. folosirea de către autorităţile regionale a limbilor regionale sau minoritare în dezbaterile din Consiliile lor, fără a exclude, totuşi, folosirea limbii (-lor) oficiale a (ale) statului;

f. folosirea de către autorităţile locale a limbilor regionale sau minoritare în dezbaterile din Consiliile lor, fără a exclude, totuşi, folosirea limbii (-ilor) oficiale a (ale) statului;

g. folosirea sau adoptarea, dacă este cazul alături de denumirea în limba  (-ile) oficială (-ale), a formelor tradiţionale şi corecte ale toponimiei în limbile regionale sau minoritare.

3. In ceea ce priveşte serviciile publice asigurate de către autorităţile administrative sau de către alte persoane care acţionează în cadrul competenţei acestora Părţile contractante se angajează, în zonele în care limbile regionale sau minoritare sunt folosite, în funcţie de situaţia fiecărei limbi şi în măsura în care acest lucru este posibil:

a. să vegheze ca limbile regionale sau minoritare să fie folosite în cadrul serviciilor publice; sau

b. să permită vorbitorilor de limbi regionale sau minoritare să formuleze cereri şi să primească răspunsul în aceste limbi; sau

c. să permită vorbitorilor de limbi regionale sau minoritare sà formuleze cereri în aceste limbi.

4. In vederea aplicării dispoziţiilor paragrafelor 1, 2 şi 3 pe care le-au acceptat, Părţile se angajează să ia una sau mai multe dintre măsurile ce urmează:

  1. traducerea sau interpretarea eventual solicitate;
  2. alegerea şi, dacă este cazul, formarea unui număr suficient de funcţionari şi alţi agenţi publici;
  3. satisfacerea, în măsura în care este posibil, a cererilor agenţilor publici care cunosc o limbă regională sau minoritară de a fi repartizaţi în zona în care această limbă este folosită.

5. Părţile se angajează să permită, la cererea celor interesaţi, folosirea sau adoptarea de patronime în limbile regionale sau minoritare.

ARTICOLUL 11

Mijloace de comunicare

1. Părţile se angajează, pentru vorbitorii limbilor regionale sau minoritare, în zonele în care aceste limbi sunt folosite, în funcţie de situaţia fiecărei limbi, în măsura în care autorităţile publice au, în mod direct sau indirect, competente, atribuţii sau un rol în acest domeniu, cu respectarea principiilor de independenţă şi autonomie a mijloacelor de comunicare:

a.    în măsura în care radioul şi televiziunea au caracterul de servicii publice:

i. să asigure crearea cel puţin a unei staţii de radio şi a unui canal de televiziune în limbile regionale sau minoritare; sau

ii. să încurajeze şi/sau să faciliteze crearea cel puţin a unei staţii de radio şi a unui canal de televiziune în limbile regionale sau minoritare; sau

iii. să ia măsuri corespunzătoare pentru ca difuzorii să programeze emisiuni în limbile regionale sau minoritare;

b.     i. să încurajeze şi/sau să faciliteze crearea cel puţin a unei staţii de radio în limbile regionale sau minoritare; sau

ii. să încurajeze şi/sau să faciliteze emiterea de programe de radio în limbile regionale sau minoritare, în mod periodic;

c.    i. să încurajeze şi/sau să faciliteze crearea cel puţin a unui canal de televiziune în limbile regionale sau minoritare; sau

ii. să încurajeze şi/sau să faciliteze difuzarea de programe de televiziune în limbile regionale sau minoritare, în mod periodic;

d.         să încurajeze şi/sau să faciliteze realizarea şi difuzarea de producţii audio şi audiovizuale în limbile regionale sau minoritare;

e.     i. să încurajeze şi/sau să faciliteze crearea şi/sau menţinerea cel puţin a unui organ de presă în limbile regionale sau minoritare; sau

ii. să încurajeze şi/sau să faciliteze publicarea de articole de presă în limbile regionale sau minoritare, în mod periodic;

f.      i. să acopere costurile suplimentare ale mijloacelor de comunicare ce utilizează limbile regionale sau minoritare, atunci când legea prevede o asistenţă financiară, în general, pentru mijloacele de comunicare; sau

ii. să extindă măsurile existente de asistenţă financiară la producţiile audiovizuale în limbile regionale sau minoritare;

g.         să sprijine formarea jurnaliştilor şi a personalului pentru mijloacele de comunicare ce utilizează limbile regionale sau minoritare.

2. Părţile se angajează să garanteze libertatea de recepţie directă a emisiunilor de radio şi de televiziune ale ţărilor vecine realizate într-o limbă folosită într-o formă identică sau apropiată de o limbă regională sau minoritară şii să nu se opună retransmiterii de emisiuni de radio şi televiziune din ţările vecine, realizate într-o astfel de limbă. Ele se angajează în plus să vegheze ca nici o restricţie a libertăţii de expresie şi a liberei circulaţii a informaţiei într-o limbă folosită într-o formă identică sau apropiată de o limbă regională sau minoritară, să nu fie impusă presei scrise. Exercitarea libertăţilor menţionate mai sus, atrăgând cu sine obligaţii şi responsabilităţi, poate fi supusă anumitor formalităţi, condiţii, restricţii sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, în interesul securităţii naţionale, al integrităţii teritoriale sau a siguranţei publice, al apărării ordinii şi al prevenirii crimei, al protecţiei sănătăţii sau a moralei, al protecţiei reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru împiedicarea divulgării informaţiilor confidenţiale, sau pentru garantarea autorităţii şi a impartialităţii puterii judecătoreşti.

3. Părţile se angajează să vegheze ca interesele vorbitorilor limbilor regionale sau minoritare să fie reprezentate sau luate în considerare în cazul structurilor eventual create, în conformitate cu legea, având ca sarcină garantarea libertăţii şi a pluralităţii mijloacelor de comunicare.

ARTICOLUL 12

Activităţi şi facilităţi culturale

1. In ceea ce priveşte activităţile şi facilităţile culturale – în special biblioteci, videoteci, centre culturale, muzee, arhive, academii, teatre şi cinematografe, precum şi operele literare şi producţia cinematografică, folclorul, festivalurile, industria culturală, incluzând în special utilizarea de noi tehnologii – părţile se angajează, în zonele în care aceste limbi sunt folosite şi în măsura în care autorităţile publice au competenţe, puteri sau un rol în acest domeniu:

a. să încurajeze formele de exprimare şi initiativele specifice limbilor regionale sau minoritare şi să favorizeze diferite mijloace de acces la operele produse în aceste limbi;

b. să favorizeze diferitele modalităţi de acces în alte limbi la operele produse în limbile regionale sau minoritare, sprijinind şi dezvoltând activităţile de traducere, dublare, post-sincronizare şi subtitrare;

c. să favorizeze accesul în limbile regionale sau minoritare la operele produse în alte limbi, sprijinind şi dezvoltând activităţile de traducere, dublare, post-sincronizare si subtitrare;

d. să vegheze ca organismele însărcinate să întreprindă şi să susţină diferite forme de activităţi culturale, să integreze într-o măsură adecvată, cunoaşterea şi folosirea limbilor şi culturilor regionale sau minoritare în acţiunile a căror iniţiativă o au, sau pe care le sprijină;

e. să favorizeze punerea la dispoziţia organismelor însărcinate să întreprindă  sau să susţină activităţi culturale, a unui personal cunoscător al limbii regionale sau minoritare ca şi al limbii (-lor) restului populaţiei;

f. să încurajeze participarea directă a reprezentanţilor limbilor regionale sau minoritare la demersurile de organizare a facilităţilor şi de planificare a activităţilor culturale;

g. să încurajeze şi/sau să faciliteze crearea unuia sau mai multor organisme însărcinate să colecteze, depoziteze şi să prezinte sau să publice operele realizate în limbile regionale sau minoritare;

h. dacă este necesar, să creeze şi/sau să promoveze şi să finanţeze servicii de traducere şi de cercetare terminologică, în vederea, în special, a menţinerii şi dezvoltării în fiecare limbă regională sau minoritară a unei terminologii administrative, comerciale, economice, sociale, tehnologice sau juridice adecvate.

2. In ceea ce priveşte alte zone decât cele în care limbile regionale sau minoritare sunt, în mod tradiţional, folosite, părţile se angajează să autorizeze, să încurajeze şi/sau să prevadă, dacă numărul vorbitorilor unei limbi regionale sau minoritare justifică aceasta, activităţi sau facilităţi culturale adecvate, în conformitate cu paragraful precedent.

3. Părţile se angajează ca în politica lor culturală pe plan extern să acorde un loc corespunzător limbilor regionale sau minoritare şi culturii pe care ele o exprimă.

ARTICOLUL 13

Viaţa economică şi socială

1. In ceea ce priveşte activităţile economice şi sociale, Părţile se angajează, pentru ansamblul ţării:

a. să excludă din propria legislaţie, orice dispoziţie care interzice sau limitează în mod nejustificat, folosirea limbilor regionale sau minoritare în documentele referitoare la viaţa economică sau socială, şi, mai ales, în contractele de muncă şi în documentele tehnice, cum ar fi instrucţiunile de utilizare a produselor sau a echipamentelor tehnice;

b. să interzică introducerea în regulamentele interne ale întreprinderilor şi în actele private a oricăror clauze ce exclud sau limitează folosirea limbilor regionale sau minoritare, cel puţin între vorbitorii aceleiaşi limbi;

c. să se opună practicilor ce tind să descurajeze folosirea limbilor regionale sau minoritare în cadrul activităţilor economice şi sociale;

d. să faciliteze şi/sau să încurajeze prin alte mijloace decât cele vizate în alineatul precedent, folosirea limbilor regionale sau minoritare.

2. In domeniul activităţilor economice şi sociale, Părţile se angajează, în măsura în care autorităţile publice sunt competente în zona în care limbile regionale sau minoritare sunt folosite, şi dacă acest lucru este posibil:

a. să definească, prin reglementările financiare şi bancare, modalităţile ce permit, în condiţii compatibile cu uzanţele comerciale, folosirea limbilor regionale sau minoritare la redactarea ordinelor de plată (CEC, cambie, etc.) sau a altor documente financiare sau, dacă este cazul, să vegheze la iniţierea unui astfel de proces;

b. în sectoarele economice şi sociale aflate direct sub controlul lor (sectorul public) să realizeze acţiuni destinate să încurajeze folosirea limbilor regionale sau minoritare;

c. să vegheze ca instituţiile sociale cum ar fi spitalele, căminele de bătrâni, azilurile să ofere posibilitatea de a primi şi de a îngriji, în propria lor limbă, pe vorbitorii unei limbi regionale sau minoritare, care necesită îngrijiri din motive de sănătate, vârstă sau altele;

d. să supravegheze, prin mijloace corespunzătoare, ca instrucţiunile de siguranţă să fie înscrise şi în limbile regionale sau minoritare;

e. să facă accesibile în limbile regionale sau minoritare informaţiile furnizate de autorităţile competente, în ceea ce priveşte drepturile consumatorilor.

ARTICOLUL 14

Schimburi transfrontaliere

Părţile se angajează:

a. să aplice acordurile bilaterale şi multilaterale existente care le angajează faţă de statele în care aceeaşi limbă este folosită într-o formă identică sau apropiată sau, dacă este necesar, să depună toate eforturile pentru a încheia astfel de acorduri, de natură să favorizeze contactele între vorbitorii aceleiaşi limbi din statele respective, în domeniile culturii, învăţământului, informaţiei, formării profesionale şi educaţiei permanente;

b. în interesul limbilor regionale sau minoritare, să faciliteze şi/sau să promoveze cooperarea transfrontalieră, mai ales între autorităţile regionale sau locale din zonele în care acceaşi limbă este folosită într-o formă identică sau apropiată.

PARTEA IV

Aplicarea Cartei

ARTICOLUL 15

Rapoarte periodice

1. Părţile vor prezenta periodic Secretarului general al Consiliului Europei, într-o formă ce urmează a fi stabilită de Comitetul Ministrilor, un raport asupra politicii urmărite, în conformitate cu Partea a II-a prezentei Carte şi asupra măsurilor luate pentru aplicarea dispoziţiilor Părţii a III-a pe care le-au acceptat. Primul raport trebuie să fie prezentat în anul imediat următor intrării în vigoare a Cartei pentru Partea respectivă, iar celelalte rapoarte la intervale de trei ani după primul raport.

2. Părţile vor face publice rapoartele.

ARTICOLUL 16

Examinarea rapoartelor

1. Rapoartele prezentate Secretarului general al Consiliului Europei, în aplicarea articolului 15, vor fi examinate de un Comitet de experţi constituit în conformitate cu articolul 17.

2. Organismele sau asociaţiile legal constituite într-una din Părţi vor putea să atragă atenţia Comitetului de experţi asupra problemelor referitoare la angajamentele asumate de această parte în conformitate cu Partea a III-a din prezenta Cartă. După consultarea Părţii interesate, Comitetul de experţi va putea să ţină seama de aceste informaţii în pregătirea raportului menţionat în paragraful 3 al prezentului articol. In plus, aceste organisme sau asociaţii vor putea să prezinte declaraţii privind politica urmărită de către o Parte, în conformitate cu Partea a II-a.

3. Pe baza rapoartelor menţionate în paragraful 1 şi a informaţiilor menţionate în paragraful 2, Comitetul de experţi va pregăti un raport care va fi supus atenţiei Comitetului Miniştrilor. Acest raport va fi însoţit de observaţiile pe care Părţile au fost invitate să le formuleze şi poate fi făcut public de către Comitetul Miniştrilor.

4. Raportul menţionat în paragraful 3 va conţine, în special, propunerile Comitetului de experţi al Comitetului Miniştrilor în vederea pregătirii, dacă este cazul, a oricărei recomandări a acestuia către una sau mai multe Părţi.

5. Secretarul general al Consilului Europei va face un raport bianual detaliat asupra aplicării Cartei, către Adunarea Parlamentară.

ARTICOLUL 17

Comitetul de experţi

1. Comitetul de experţi va fi compus dintr-un membru pentru fiecare Parte, desemnat de către Comitetul Miniştrilor de pe o listă de persoane de cea mai înaltă integritate, recunoscute pentru competenţa lor în domeniul tratat de Cartă, care vor fi propuse de către Partea respectivă.

2. Membrii Comitetului vor fi numiţi pentru o perioadă de 6 ani şi mandatul lor va putea fi reînnoit. Dacă un membru nu-şi poate îndeplini mandatul, el va fi înlocuit, în conformitate cu procedura prevăzută în paragraful 1, iar membrul numit în locul lui va duce la bun sfârşit mandatul predecesorului său.

3. Comitetul de experţi va adopta regulamentul său interior. Secretariatul său va fi asigurat de către Secretarul general al Consiliului Europei.

PARTEA V

Dispoziţii finale

ARTICOLUL 18

Prezenta Cartă este deschisă spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei. Ea va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la Secretarul General al Consiliului Europei.

ARTICOLUL 19

1. Prezenta Cartă va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni de la data la care 5 state membre ale Consiliului Europei îşi vor fi exprimat consimţământul de a fi legate prin Cartă, în conformitate cu dispoziţiile articolului 18.

2. Pentru orice stat membru care îşi va exprima ulterior consimţământul de a fi legat prin Cartă, această va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, sau de aprobare.

ARTICOLUL 20

1. După intrarea în vigoare a prezentei Carte, Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei va putea invita orice stat membru al Consiliului Europei să adere la Cartă.

2. Pentru orice stat care aderă, Carta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează unei perioade de trei luni de la data depunerii instrumentului de aderare la Secretarul general al Consiliului Europei.

ARTICOLUL 21

1. Orice stat poate, în momentul semnării sau al depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare să formuleze una sau mai multe rezerve la paragrafele 2-5 ale articolului 7 din prezenta Cartă. Nici o altă rezervă nu este admisă.

2. Orice stat contractant care a formulat o rezervă în temeiul paragrafului precedent poate să o retragă în totalitate sau în parte, adresând o notificare Secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va produce efect la data primirii notificării de către Secretarul general.

ARTICOLUL 22

1. Orice Parte poate, în orice moment, să denunţe prezenta Cartă, adresând o notificare Secretarului general al Consiliului Europei.

2. Denunţarea va produce efect în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de şase luni de la data primirii notificării de către Secretarul general.

ARTICOLUL 23

Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului şi oricărui stat care va adera la prezenta Cartă:

  1. orice semnare;

b. depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;

c. orice intrare în vigoare a prezentei Carte, în conformitate cu articolele 19 şi 20;

d. orice notificare primită, în conformitate cu articolul 3, paragraful 2;

e. orice alt act, notificare sau comunicare având legătură cu prezenta Cartă.

In considerarea celor de mai sus, subsemnaţii, având depline puteri în acest scop, au semnat prezenta Cartă.

Incheiată la Strasbourg, la 5 noiembrie 1992, în franceză si în engleză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general va trimite copie certificată fiecăruia dintre statele membre ale Consiliului Europei şi oricărui stat invitat să adere la prezenta Cartă.