Consiliul Europei

Carta europeană a autonomiei locale

EXTRAS

Instrument juridic al Consiliului Europei adoptat în 1985, intrat în vigoare în 1988, ratificat de România prin Legea 199 din 1997

Preambul
Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei Carte,

Considerând că scopul Consiliului Europei este de a realiza o uniune mai strânsă între membrii săi, pentru a ocroti şi pentru a promova idealurile şi principiile care reprezintă patrimoniul lor comun;

Considerând că unul dintre mijloacele prin care se atinge acest scop este încheierea de acorduri în domeniul administrativ;

Considerând că autorităţile publice locale reprezintă unul dintre principalele fundamente ale oricărui regim democratic;

Considerând că dreptul cetăţenilor de a participa la rezolvarea treburilor publice face parte din principiile democratice comune tuturor Statelor membre ale Consiliului Europei;

Convinse că, la nivel local, acest drept poate fi exercitat în modul cel mai direct;

Convinse că existenţa autorităţilor administraţiei publice locale împuternicite cu responsabilităţi efective permite o administraţie, în acelaşi timp, eficientă şi apropiată de cetăţeni;

Conştiente de faptul că apărarea şi întărirea autonomiei locale în diferitele ţări ale Europei reprezintă o contribuţie importantă la edificarea unei Europe fondate pe principiile democraţiei şi ale descentralizării puterii;

Afirmând că aceasta presupune existenţa de autorităţi ale administraţiei publice locale înzestrate cu organe decizionale, constituite democratic şi beneficiind de o largă autonomie în ceea ce priveşte competenţele, modalităţile de a le exercita şi mijloacele necesare pentru îndeplinirea misiunii lor,

Au convenit asupra celor ce urmează:

Articolul 1
Părţile contractante se angajează să se considere legate de articolele următoare, în modalitatea şi în măsura prevăzute la art. 12 din prezenta Cartă.
PARTEA I
Articolul 2
Fundamentarea constituţională şi legală a autonomiei locale
Principiul autonomiei locale trebuie să fie recunoscut în legislaţia internă şi, pe cât posibil, în Constituţie.
Articolul 3
Conceptul de autonomie locală
1. Prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă ale autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu şi în interesul populaţiei locale, o parte importantă a treburilor publice.
2. Acest drept se exercită de consilii sau adunări, compuse din membri aleşi prin vot liber, secret, egal, direct şi universal, care pot dispune de organe executive şi deliberative care răspund în faţa lor. Această dispoziţie nu aduce atingere, în nici un fel, posibilităţii de a recurge la adunări cetăţeneşti, referendum sau orice altă formă de participare directă a cetăţenilor, acolo unde aceasta este permisă de lege.
Articolul 4
Întinderea autonomiei locale
1. Competenţele de bază ale autorităţilor administraţiei publice locale sunt prevăzute de Constituţie sau de lege. Totuşi, această dispoziţie nu împiedică atribuirea unor competenţe autorităţilor administraţiei publice locale, în scopuri specifice şi în coformitate cu legea.
2. Autorităţilor administraţiei publice locale le este recunoscută, în cadrul legii, capacitatea deplină de a-şi exercita iniţiativa în toate domeniile ce nu sunt excluse din cadrul competenţelor lor sau care nu sunt atribuite unei alte autorităţi.
3. Exerciţiul responsabilităţilor publice trebuie, de manieră generală, să revină, de preferinţă, acelor autorităţi care sunt cele mai apropiate de cetăţeni. La atribuirea unei responsabilităţi către o altă autoritate trebuie să se ţină seama de amploarea şi de natura sarcinii, precum şi de cerinţele de eficienţă şi economie.
4. Competenţele atribuite autorităţilor administraţiei publice locale trebuie să fie, în mod normal, depline şi exclusive. Ele nu pot fi puse în cauză sau limitate de către o altă autoritate centrală sau regională, decât în cazurile prevăzute de lege.
5. În cazul delegării competenţelor de către o autoritate centrală sau regională, autorităţile administraţiei publice locale trebuie să beneficieze, pe cât posibil, de libertatea de a adapta acţiunea lor la condiţiile locale.
6. Autorităţile administraţiei publice locale trebuie să fie consultate, pe cât posibil, în timp util şi în mod adecvat, în cursul procesului de planificare şi de luare a deciziilor pentru toate chestiunile care le privesc în mod direct.